UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM "ION MINCU"

CENTRUL DE CERCETARE, PROIECTARE, EXPERTIZARE ŞI CONSULTING

Strada Academiei 18 - 20, Telefon: 315.54.82, 313.95.65, ^*313.80.80

Fax:(40)1312.39.54, E-mail:rectorat@iaim.ro, BUCUREŞTI-70109, ROMÂNIA

PLANUL URBANISTIC GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

ETAPA FINALĂ

MAPA 5

MEMORIU DE SINTEZĂ

Contextul dezvoltării[1]

Procesul evolutiv declanşat în 1990 nu este decât în mică măsură caracteristic Bucureştiului în sensul că a apărut cu un decalaj de aproape 40 de ani faţă de alte aglomeraţii urbane din vestul Europei. Acestea au cunoscut modificări în ceea ce priveşte structura şi ocuparea forţei de muncă, caracterizate în special prin schimbarea polarităţii urban – rural, care a pus în dificultate marile centre urbane. Caracteristicile de dezvoltarea pentru fostele mari centre industriale (urbane) sunt legate în special de:

1) o bază economică slăbită;

2) mari concentrări de populaţie fără locuri de muncă şi de grupuri defavorizate din punct de vedere social;

3) degradarea fizică /calitate redusă a factorilor de mediu.

Aceste dezechilibre caracterizează sau definesc o “problemă” care odată apărută se transmite (fără intervenţii exterioare) de la o generaţie la alta. În plus, se apreciază că problema nu este o problemă a declinului în sine, ci a acumulării caracteristicilor (manifestărilor) declinului.

Principalul dezechilibru manifestat este cel al cererii în relaţie cu oferta şi el s-a dovedit a fi (cel puţin în ţările care s-au confruntat până acum cu acesta) rezistent la soluţiile oferite de mecanismele pieţei dar şi la aplicarea politicilor şi principalelor programe de dezvoltare.

Caracteristicile procesului de declin cumulativ care afectează marile centre urbane este legat în principal de:

1) declinul conurbaţiilor în ansamblu – afectate de schimbările structurale şi de modificare a polarităţii urban – rural în domeniul economic (industria) dar mai ales demografic.

2) relativul declin economic al oraşelor cu efecte de multiplicare la nivelul întregului şi a teritoriului său de influenţă.

3) concentrări crescânde ale grupurilor sociale dezavantajate populaţie îmbătrânită şi interacţiunea locuire – piaţa forţei de muncă.

4) inadecvare a pieţei funciare (structura proprietăţii) forţă de muncă – exprimată prin degradarea şi /sau părăsirea terenurilor ocupate de industrie.

5) cererea crescândă în ceea ce priveşte serviciile publice şi locuinţele sociale (publice) în relaţie cu dificultăţile financiare (şi fiscale).

6) re – localizare sau demararea afacerilor de către companii în afara oraşului. Investiţiile interne (oraşului) sunt direcţionate către alte localităţi în timp ce populaţia (forţa de muncă) se dispersează.

Explicarea fenomenului de re – polarizare a economiei şi a populaţiei între urban – rural oferă ca punct tradiţional de sprijin, producţia manufacturieră şi subliniază:

1) constrângeri în amplasarea activităţilor exprimate prin rezerve reduse sau inexistente de terenuri în contextul creşterii intensităţii fenomenelor pieţei de capital (în urban).

2) costuri de producţie în care sunt subliniate diferenţele dintre costurile de operare în mediul rural faţă de cel urban;

3) restructurarea capitalului indică procesul de industrializare a ruralului ca pe un rezultat al acţiunilor companiilor mari (în restructurare) aflate în căutarea unor profituri mai mari.

Aceste explicaţii caracterizează răspunsul companiilor care dezvoltă activităţi economice, precum şi implicaţiile asupra oraşului, şi se concentrează în principal asupra modului în care companiile au răspuns la solicitările (presiunile) pieţei şi cum şi-au mobilizat resursele (pieţele deservite, răspunsul obţinut pentru produsul oferit şi diviziunea muncii).

Prin urmare, zonele în extindere /creştere /expandare sunt capabile să atragă o mare parte din întreprinzătorii momentului sau din cei potenţiali datorită caracteristicilor de mediu dar şi rezidenţiale, iar companiile localizate în zone de extindere /creştere /expandare preiau (atrag) o mai mare parte din spiritul antreprenorial asociat succesului în afaceri şi care are implicaţii asupra structurii şi ocupării forţei de muncă rămase în oraşe.

De asemenea, în timp ce companiile situate în mediul urban pun accentul pe pieţele tradiţionale, deseori prin relaţii de subcontractare cu un client mai puternic, companiile situate în mediul rural (accesibile) operează în nişe ale pieţei, create de cererea celorlalte activităţi pentru servicii în special legate, de expertiză şi tehnologie, ca o consecinţă a creşterii complexităţii în mediul de afaceri.

Zonele de extindere din apropierea centrelor urbane găzduiesc de obicei activităţi inovatoare, care utilizează mai eficient tehnologia în realizarea produselor, sunt mult mai bine orientate către cererea pieţei şi către export. De asemenea realizează o diviziune a muncii mai eficientă şi se concentrează asupra dezvoltării abilităţilor şi calităţilor profesionale, tehnice şi de marketing ale angajaţilor.

În concluzie, zonele “de succes” sunt cele care conţin sau atrag companii care prezintă caracteristicile de mai jos, structurate pe trei problematici:

1) Caracteristici de piaţă: mută (atrag) resurse din pieţele mature către cele aflate în dezvoltare.

2) Tehnologie: utilizează tehnologia pentru a genera şi menţine competitivitatea, prin aplicarea cu succes a rezultatelor cercetării şi dezvoltării în scopul diferenţierii produselor şi serviciilor oferite.

3) Resurse: dezvoltă structuri flexibile care permit adaptarea resurselor de capital, forţa de muncă şi teren în scopul generării de produse noi, şi utilizând cele mai potrivite metode tehnologice şi organizaţionale.

În acest context, este esenţială flexibilitatea în ceea ce priveşte: piaţa forţei de muncă, răspunsul organizaţional, dezvoltarea activităţilor economice (introducerea de noi produse sau servicii, utilizarea tehnologiei pentru a scădea costul unitar, investirea în cercetare şi dezvoltare pentru a asigura aplicarea acestora cu succes în generarea produselor), în pieţele de capital (adică piaţa funciară). “Renaşterea” economică a zonelor urbane poate apărea în viitor (pe termen lung) dacă aceste zone pot furniza premize de dezvoltare atractive celor care doresc să investească în producerea de bunuri şi servicii, şi dacă vor prezenta flexibilitate în furnizarea de resurse, pentru a permite apariţia comportamentului antreprenorial.

În această accepţiune a problemei, considerăm că politicile de dezvoltare trebuie să se adreseze simultan celor trei componente ale problemei şi să aibă ca obiective: întărirea bazei economice, creşterea competitivităţii pe piaţa forţei de muncă (mai ales pentru grupurile dazavantajate), şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuit şi de mediu. Atingerea sau abordarea izolată, punctuală a celor trei obiective enunţate mai sus nu este suficientă pentru obţinerea de soluţii permanente sau pe termen lung, şi, în acelaşi timp, mici victorii în atingerea izolată a unuia din obiective pot fi uşor umbrite de consecinţele neatingerii celorlalte, manifestate în degradarea circumstanţelor referitoare le acestea.

De aceea recomandăm formularea unui pachet de politici – obiective – măsuri strategice la stabilirea căruia să fie asumate următoarele considerente:

1) recunoaşterea nevoii de a atinge o dezvoltare care să poată fi auto – susţinută.

2) recunoaşterea rolului îmbunătăţirii condiţiilor de mediu în vederea regenerării economice pe termen lung.

3) recunoaşterea necesităţii de a echilibra nevoile părţilor afectate de proces;

4) recunoaşterea rolului (relativ) pe care îl joacă atât sectorul privat cât şi cel public în procesul dezvoltării economice.

Introducere

Începând cu anul 1990, sub impactul măsurilor de reformă economică şi a procesului de privatizare, industria bucureşteană s-a aflat într-un proces continuu de restructurare spontană. Această restructurare spontană s-a manifestat în cadrul platformelor industriale din Municipiul Bucureşti cu intensităţi şi direcţii diferite. Efectele s-au materializat în modificări substanţiale ale forţei de muncă (număr) dar mai ales în gradul de încărcare a terenului cu locuri de muncă (densităţi) producându-se dezechilibre în structura de ocupare a terenurilor la nivelul municipiului. Datorită faptului că indicii de ocupare a terenului cu locuri de muncă în relaţie directă cu direcţiile, intenţiile şi posibilităţile de dezvoltare ale localităţii determină mărimea suprafeţelor ocupate de activităţi productive şi modul lor de amplasare, a fost necesară o investigaţie asupra indicilor actuali de ocupare a terenurilor cu locuri de muncă determinaţi de condiţiile care au determinat formarea şi dezvoltarea întreprinderilor (tehnologie, structura populaţiei active) şi compararea acestor indici cu cei similari din ţări dezvoltate.

Concluziile studiilor şi cercetărilor[2] derulate pentru municipiul Bucureşti ilustrează dificultăţile pe care le au platformele industriale în adaptarea la schimbare, şi care sunt generate de structura funcţională în primul rând dar şi de mărimea întreprinderilor, după cum urmează:

· În categoria platformelor cu potenţial important de viabilitate sunt incluse 9 zone industriale, în cea mai mare parte concentrate spaţial în jumătatea nordică a oraşului (Barbu Văcărescu-Lacul Tei, Plevnei-Orhideelor, Pipera, Colentina, Bucureştii Noi-Laromet, Chitila, Casa Presei Libere) la care se adaugă Panduri-Viilor în sud-vest şi Obor în estul spaţiului urban. Toate aceste platforme au ca particularitate comună descreşterile de salariaţi sub media înregistrată de întreaga industrie bucureşteană. Cu excepţia platformelor Panaduri-Viilor şi Obor care au în componenţă şi întreprinderi mari, toate celelalte se caracterizează prin predominarea întreprinderilor de talie mică, care le avantajează evoluţia şi explică parţial performanţele economice ale acestora. Mai mult decât atât, 6 din cele 9 platforme incluse în această categorie sunt platforme de talie mică, cu mai puţin de 5000 de salariaţi. Celelalte elemente analizate îşi pun amprenta diferenţiat asupra ''punctajului'' obţinut de platformele industriale: Pipera este avantajată în plus de industriile ''curate'' (electrotehnică şi electronică în principal ) care fac parte din industriile de vârf, dinamice, purtătoare de progres şi care reprezintă ''poli de creştere’’ în cadrul economiei urbane; această specializare industrială a reprezentat un element de atractivitate pentru influxul de capital străin care s-a manifestat în înfiinţarea a peste 10 societăţi mixte la care participă cinci întreprinderi aparţinând acestei platforme (ICE Felix, FEA, Pipera, Electronica). Tot profilul industrial a contribuit la includerea platformei Plevnei-Orhideelor în categoria celor cu potenţial important de viabilitate, aceasta fiind specializată în industria alimentară, datorită predominanţei întreprinderilor de acest tip (Spicul, Libertatea, Bere Griviţa, Fabrica de ţigarete ). Având un rol strategic în economia urbană, industria alimentară s-a bucurat în ultimul timp de o conjunctură favorabilă, de o cerere constantă în creşterea care îi conferă o evoluţie ascendentă. În cadrul acestei platforme, un rol pozitiv l-a jucat şi procesul de privatizare stimulat de specificul sectorial al întreprinderilor, concretizat în cadrul celor două întreprinderi de panificaţie. Potenţialul de atractivitate a reprezentat şi unul din atuurile înregistrate de evoluţia recentă a platformei Barbu Văcărescu-Lacul Tei (în cadrul căreia întreprinderea Automatica a prezentat interes pentru investitorii străini, participând la înfiinţarea a două societăţi mixte). Doar câteva din platformele analizate reprezintă şi surse de poluare(Bucureşti Noi-Laromet şi Colentina prin întreprinderile metalurgice şi Chitila prin fabrica de ceramică), cu efecte atenuate datorită localizării la limita spaţiului urban. Printr-o poziţie particulară se disting platformele Panduri-Viilor şi Obor care nu întrunesc condiţiile de mărime ce caracterizează platformele cu potenţial important de viabilitate. Ambele fac parte din platformele mari ale Bucureştiului, cu peste 10 mii de salariaţi prima şi cu peste 20 mii de salariaţi cea de-a doua. Totuşi, aceasta nu a reprezentat un handicap pentru evoluţia de ansamblu a platformelor, caracterizându-se prin descreşteri situate sub medie. La această traiectorie pozitivă a contribuit pe de o parte diversificarea accentuată a industriei din platformele menţionate, şi cu impactul cel mai important, dinamica proceselor de privatizare şi atractivitatea faţă de capitalul străin. Din 1994 şi până în prezent, au fost privatizate 6 întreprinderi din cadrul platformei Panduri-Viilor (UCR, Inox, Industria iutei, Finitex, Carmen, Trimond) şi 5 aparţinând platformei Obor (Romfelt, Mobilux, Prodplast, Vinalcool, IMI). În plus, câte trei întreprinderi, Electromagnetica, Hesper, Tubal din prima platformă şi Stela, Imeco, Prodplast din cea de-a doua au reuşit să atragă capital străin, mărindu-şi coeficientul de viabilitate.

· Platformele cu potenţial modern de viabilitate sunt cele mai bine reprezentate numeric, concentrând 50% din numărul total al zonelor funcţional-urbane cu profil industrial. Componenţa acestei categorii este foarte diferenţiată: din punct de vedere al taliei, platformele incluse se desfăşoară pe tot ecartul de variaţie, de la cele mici cu mai puţin de 5 mii de salariaţi (Dudeşti-Mihai Bravu, Giuleşti-Constructorilor, Bucureştii Noi-Dacia, Berceni-Emil Racoviţă) la cele mai mari platforme industriale cu 20-30 mii de salariaţi (Militari, Republica-Faur). Aceeaşi particularizare se remarcă şi în cazul profilului sectorial, platformele aparţinând tipului dominant de o ramură industrială (IOR-Electroaparataj, Dudeşti, Popeşti-Leordeni, Ghencea) sau celui diversificat (Militari, Republica-Faur, Mărăşeşti, Jilava). Din punct de vedere al evoluţiei numărului de salariaţi, câteva din platformele incluse acestei categorii se caracterizează prin descreşteri sub medie. Acest element pozitiv însă a fost contra-balansat de ponderea mai mare a indicatorilor cu semnificaţie negativă: în unele cazuri a fost importantă poziţia conflictuală a platformelor industriale cu zonele rezidenţiale învecinate cauzată nu numai de localizarea specifică dar şi de produsele cu impact asupra mediului realizate în cadrul acestora (Dudeşti-Mihai Bravu prin întreprinderile Miraj şi Metalurgica, Ghencea prin Siderma şi Munplast, Splaiul Unirii prin Timpuri Noi, Flaros, Pionierul, Dâmboviţa); în altele simptomatică a fost inerţia evoluţiei recente manifestată prin inexistenţa procesului de privatizare, prin gradul scăzut de atractivitate faţă de capitalul străin, pasivitatea în faţa conjuncturii economice în schimbare, aşa cum este cazul platformelor Mărăşeşti şi IOR-Electroaparataj; în alte cazuri nefavorabile a fost specializarea sau dominanţa unei ramuri industriale aflate în declin, a cărei evoluţie descendentă şi-a pus amprenta asupra ansamblului (platforma Berceni-Emil Racoviţă). Potenţialul moderat de viabilitate a fost justificat în cea mai mare parte a cazurilor prin descreşterile peste medie a volumului forţei de muncă, care au afectat platformele Bucureştii Noi-Dacia, Giuleşti-Constructorilor, Dudeşti, Jilava, Republica-Faur. S-au adăugat în mod diferenţiat alte caracteristici cu semnificaţie negativă: toate exemplele citate reprezintă platforme în producţia cărora produsele cu impact asupra mediului deţin ponderi importante (platformele sunt dominate de întreprinderi chimice, constructoare de maşini, metalurgice, de materiale de construcţie); toate aceste cazuri se caracterizează prin ritmuri lente de privatizare şi posibilităţi reduse de restructurare şi adaptare; dominanţa în unele din aceste platforme industriale a întreprinderilor de talie mare, mai ales în cele situate în partea de est a Bucureştiului, greu de administrat şi eficientizat, evitate de întreprinzătorii particulari; situaţia economică falimentară a unora din întreprinderile componente, Republica şi Faur consemnate pe lista unităţilor industriale cu cele mai mari datorii, generatoare de blocaje financiare, deci de disfuncţionalităţi care se transmit şi asupra altor întreprinderi incluse în cadrul aceluiaşi sistem de relaţii industriale. Din punct de vedere al distribuţiei spaţiale, cea mai densă concentrare de platforme industriale cu potenţial moderat de viabilitate se distinge în estul oraşului care în perspectiva dezvoltării de lungă durată prezintă vulnerabilitatea economică şi fragilitate socială (Republica-Faur, Dudeşti, IOR-Electroaparataj).

· Trei platforme industriale au potenţial redus de viabilitate. Aceste platforme diferenţiate ca talie, dar cu aceeaşi slabă reacţie faţă de contextul în care evoluează sunt cele din Giuleşti, IMGB şi Rocar. Trăsătura comună tuturor este legată de specializarea industrială sau dominanţa construcţiilor de maşini, care se distinge ca fiind ramura industrială aflată în plină criză structurală şi funcţională la nivelul industriei bucureştene. Din cei 168342 de salariaţi pe care i-a pierdut industria bucureşteană în intervalul 1990-1995, 124912 salariaţi provin de la întreprinderile constructoare de maşini. Cele trei platforme industriale sunt specializate în producerea utilajelor ţi echipamentelor (Giuleşti, IMGB) şi a mijloacelor de transport rutier (Rocar), adică tocmai în subramurile cu cel mai accentuat declin. În structura producţiei totale industriale, ponderea maşinilor şi echipamentelor ca şi a mijloacelor de transport rutier s-a redus la jumătate ( de la 14,2% la 7,2 % în cazul primeia şi de la 2,9% la 1,5% în cazul celei de-a doua). Platforma Rocar prin întreprinderea omonimă este principala producătoare de autobuze şi troilebuze. Producţia industrială a scăzut dramatic: de la 1186 de autobuze în 1990 la 452 în 1995 şi de la 141 de troilebuze la 80 de bucăţi la sfârşitul perioadei analizate. Specializarea în producerea de utilaje chimice pentru care cererea s-a redus substanţial şi de echipamente feroviare care se adresează de asemenea unui sector economic aflat în dificultate, accentuează caracterul de vulnerabilitate în cazul platformei Giuleşti. Pierderea pieţelor de desfacerea tradiţionale, decalajul tehnologic, structura sortimentală inadecvată cererii noilor parteneri, randamentul scăzut sunt elemente care converg spre definirea unei conjuncturi nefavorabile pentru evoluţia acestor platforme. Primul efect a fost resimţit la nivelul forţei de muncă, care s-a redus cu ponderi care depăşesc media, antrenând până la 50 % din personal în toate cele trei cazuri. Această tendinţă puternic

descendentă nu a putut fi atenuată nici în urma procesului de descentralizare productivă experimentată de uzina IMGB, menită să reducă handicapul de talie şi să eficientizeze administrarea producţiei şi a forţei de muncă. Schimbările funcţionale şi structurale au fost minime în cazul celorlalte două platforme industriale, deşi întreprinderea Rocar a reuşit să atragă interesul unei firme italiene cu care a înfiinţat societatea mixtă Rocar Unicocea, dar care nu a avut efecte pozitive asupra evoluţiei întreprinderii-mamă. În plus toate cele trei platforme influenţează negativ, prin produsele lor, calitatea mediului geografic.

Evoluţia domeniilor de activitate în cadrul zonelor industriale selectate

Indici caracteristici şi date de bilanţ

BUCUREŞTI

Indici caracteristici şi date de bilanţ pentru platformele industriale Bucureşti

Intreprinderea	Salariaţi 98	Suprafaţa totală a incintei	Densitate Locuri de muncă/ha	CUT	POT %
Platforma Obor
Antrefrig		71212	0	0,71	84
Frigotehnica	108	20688	52.2	0,53	97
Mobilux	702
Promec	248	18602	133.3	1,28	40
Izolatorul	212	22964	92.3
Sucuri	329	64481	51.0
Vinalcool	300	54000	55.6	0,6	60
Imeco	17			2,01	26
Total	1916	251947	76.0
Platforma Colentina
Helitube	461	90000	51.2	0,53	75
Total	461	90000	51.2
Platforma Militari
Victoria	535	70391	76.0	0,37	68
Urbis	1996	67675	294.9	0,41	39
Mod Conf	1943
Spicul	928	25984	357.1	0,88	91
ConfexStyle	600
Triconf	1025	15752	650.7	1,15	81
AMA	44	1036	424.7	0,81	42
Modstar	197	3627	543.1	0,41
Firos	888	43123	205.9	0,82	95
Setum	326	46400	70.3	0,59	96
Legume fructe	250	43159	57.9	0,36	89
Cesarom	1885	119780	157.4	0,66	82
Stilconf	600	12649	474.3	0,69	41
Frigocom	162	32127	50.4	0,41	38
UMEB	1244	169714	73.3	1,02	93
Electrotehnica	629	43743	143.8	0,98	94
Condor	712	4004	1778.2	0,56	33
Total	13964	699164	199.7
Platforma Plevnei-Orhideelor
Fca Tigarete	1032	68104	151.5	1,1	31
IFMA	937	56000	167.3	0,48
Grivita	341	28468	119.8	0,5	52
Libertatea		14137		0,64	90
Plevnei	1040	47318	219.8	0,94	37
Griro	1134	126206	89.9	0,91	91
Textila	200	62000	32.3	0,7	50
At. CFR	2963	153552	193.0	0,62	92
Semanatoarea	1663	367015	45.3	0,49	43
Total	9310	922800	100.9
Platforma Panduri Viilor
Fapiro	233	14405	161.7	0,59	96
Muntenia	650	60420	107.6	0,62	20
Tes reunite	533
Carmen	360	9000	400.0	0,28
Trimond	1017	18288	556.1	1,19	54
Chibro		34500	0.0	0,45	38
Bere Rahova	250	34203	73.1
Hesper	503	16364	307.4	1,25	98
Fca timbre	224	7714	290.4	0,56	46
Inox	389	20121	193.3	0,65
Iuta	368	150000	24.5	0,01	10
Vulcan	3482	215387	161.7	0,6	88
Electromagnetica	3453	50095	689.3		91
Ventilatorul	600	53391	112.4	0,73	56
Total	12062	683888	176.4
Platforma Dudesti
Chimopar	992	365568	27.1	0,45	89
Anticorosiv	669	166509	40.2	0,52
ICOA	325	53391	60.9	0,5
Sicomed	2575	408603	63.0	0,23	16
Total	4561	994071	45.9
Platforma Pipera
IEMI	850	52000	163.5	0,73
ICE Felix	480	66214	72.5	0,7	78
Feper	245	27000	90.7	1	49
FEA	500	100000	50.0
Rom Control	25	5216	47.9
Electronica	820	18000	455.6	0,7
Pipera	1285	278975	46.1	0,43	86
Conect	849	43200	196.5	0,6	54
Total	5054	590605	85.6
Platforma Stefan cel Mare
Biofarm	110	2485	442.7	0,54
Romcartexim	150	7079	211.9
Dâmbovita	714	28817	247.8	1,18	43
Frottierex	240	24500	98.0
URAC	3026	105000	288.2
Total	4240	167881	252.6
Platforma Popesti Leordeni
Glina	376	166512	22.6	0,48	70
Danubiana	3000	160000	187.5
Viscofil	189	215082	8.8	0,52	77
Total	3565	541594	65.8
Platforma IMGB
Univers SDV	281	22738	123.6	0,54	51
General Turbo	988	192849	51.2	0,63	83
Kvaerner IMG		804209	0.0
Castumag	418	99680	41.9	0,46	82
Upetrolam	490	43000	114.0	0,6
K FECNE	690	25000	276.0	0,98	92
UMUC	1048	161427	64.9	0,52	49
Total	3915	1348903	29.0
Platforma Republica Faur
Romus	12	23000	5.2	0,71	100
T.A.S.	53	4260	124.4	0,94	1
Titan MG	711	38500	184.7	0,85	1
Ind. Bumbac	266	20130	132.1	1,4	74
Faur	5692	911603	62.4	0,63	87
Stiteh	678	25567	265.2	0,62	48
ICMA	358	35969	99.5	0,66	95
Titan EN	177
Republica	2332	348653	66.9	0,7	92
Titan MU	214	32451	65.9	0,57
Titan CP	96	8000	120.0	0,5	50
Antilopa	2690	76059	353.7
Titan A	23	2499	92.0	0,29
Total	13302	1526691	87.1
Platforma Splai Abator
Dâmbovita	1864	44797	416.1	1,3	62
Borangicul	126	18859	66.8	0,83	81
Flaros	1318	25025	526.7	1,54	56
Crinul	558	18238	306.0	0,39
Pionierul	1908	11471	1663.3	0,84
Biofarm	590	10248	575.7	0,6	99
Total	6364	128638	494.7
Platforma Dudesti Mihai Bravu
Metalurgica	233	30170	77.2
Atric	321	16716	192.0	1,5	57
Miraj	283	31387	90.2	0,91	83
Select	140	8784	159.4	1,09	70
Total	977	87057	112.2
Platforma Progresul
Gumoflex	766	104000	73.7	0,75	56
Progresul	302	177542	17.0	0,68	64
Girueta	454	104588	43.4	0,48	36
Pielorex	228	57948	39.3	0,98	98
Bumbacaria	160	78000	20.5	1,2
Total	1910	522078	36.6

Indici caracteristici şi date de bilanţ pentru activităţi productive pe sectoare Bucureşti

	Suprafete teren activitati			Densitati locuri munca 1998
	primar	secundar	tertiar		primar	secundar	tertiar
	ha	ha	ha		locuri munca/ha	locuri munca/ha	locuri munca/ha
sector 1	1852